Adrian Trif/blog

Se făcea că era întuneric şi eu mă aflam într-o sală de cinema plină de oameni absorbiţi de ceea ce vedeau pe ecranul din faţă lor. Nu mai ştiam cum începuse filmul şi nici cum ajunsesem la cinema, imaginile se succedeau cu repeziciune, actorul ăla de pe Titanic se plimba cu o gagică prin Paris şi îi durea în cot de legile fizicii, pliau nişte case, umblau pe pereţi şi explodau chestii în jurul lor. Mişto! Acţiunea mă prinde, mă simţeam bine pe scaunul meu dar cred că în sală era puţin cam cald şi la un moment dat când acţiunea de pe ecran se mai domoleşte…adorm.

Mă trezesc spasmodic pe canapeaua de acasă, cu telecomanda în mână. Era duminică şi la televizor era formula 1. Liderul cursei era un pilot din Etiopia iar Miki Alexandrescu comenta cursa foarte elocvent, făcea comparaţii de bun gust fără a vorbi de cum s-a întâlnit el cum Alonso la o bere cu o seară în urmă sau cum o cunoaşte pe una din gagicile lui Briatore. În minte îmi răsare o idee: aşa ceva nu poate fi adevărat. Schimb repede pe OTV, Dan Diaconescu Direct ţinea o prelegere despre metempsihoză cu Elodia şi Mădălina Manole. Sar din pat şi alerg spre bucătărie să-mi dau cu apă pe faţă, dar nevastă-mea tocmai spălase pe jos şi alunec, încerc disperat să mă agăţ de ceva dar…

Stăteam în picioare într-o cameră cu multe televizoare şi eram îmbrăcat ca un călugăr, cu o robă neagră şi purtam ochelari fumurii. În faţa mea, stând pe un scaun cu spătar înalt, un bătrân cu barbă albă îmbrăcat complet în alb. “Doamne Dumnezeule!” apuc să îngân cu jumătate de gură. “No Neo, I’m the Architect!” îmi răspunde. Şi se apucă să-mi explice cum a creat el Matrix-ul şi poveşti cu oracole şi ecuaţii de extragere a tva-ului din fără număr, fără număr. Încep să moţăi, pleoapele mi se închid încet şi cum stăteam în picioare în faţă bătrânului arhitect care nu mai contenea cu poveştile, adorm şi cad lat pe burtă, mi se sparg ochelarii şi mă trezesc în bucătărie în timp ce alunecam cu capul spre chiuvetă iar în urmă impactului mă trezesc şi mă regăsesc din nou în sala de cinema.

Buimac, mă frec la ochi şi încerc să mă dezmeticesc. Pe ecran, o imagine cu o masă pe care se învârtea un titirez, ecranul devine negru, începe muzica de fundal şi … nu-mi aduc aminte dar … cred că am visat că am văzut Inception.

Tin sa va spun ca in ultimele doua saptamani n-am avut deloc acces la net, am fost plecat la munte si m-am deconectat de tot ce tine de online si tv, in prima saptamana am avut semnal pe mobil, dar la cabana unde am fost saptamana trecuta aveam doar un radio care prindea Romania Actualitati si cam atat. In loc de twitter am ascultat ciripitul pasarelelor si am socializat cu oamenii locului si colegii de cabana. A fost minunat si probabil o sa repet experienta cat de curand.

Acum ca am revenit in lumea celor cu acces la net, aflu cu incantare ca StartupDays se pregateste de editia a doua si prima sesiune de pitching are loc unde? Tocmai la Oradea. Mno fain, zic. Vad ca regulile s-au schimbat putin, in sensul ca vor fi mai multe sesiuni de pitching in main multe orase, cu juriu local. Si posibilitatea obtinerii de finantare pentru proiectul cu cele mai bune rezultate la eveniment.

Am vorbit putin cu Alex Bleau sa aflu detalii si am hotarat sa scriu putin despre experienta mea la editia trecuta si ce a insemnat StartupDays pentru mine. Am mai scris despre asta, dar acum revin cu niste completari si cu cateva detalii care imediat dupa eveniment poate mi-au scapat, o mica analiza la rece. Atat la sesiunea de pitching cat si la evenimentul de coding, am avut ocazia sa intalnesc si la lucrez cu oameni pasionati de ceea ce fac, in special de domeniul online. Atmosfera de la eveniment te stimuleaza sa dai ce ai mai bun si ai ocazia sa inveti de la membrii echipei si din sfaturile celor din juriu.

Apropo de sfaturi, nu stiu daca sunt cel mai in masura sa dau cateva sfaturi celor care vor veni sa-si prezinte ideile la StartupDays, dar cum regulile s-au schimbat de la editia anterioara (cei care prezinta ideile pot sa vina cu echipa deja formata) insa o sa incerc sa subliniez cateva aspecte. Echipele ar trebui sa-si aleaga ca reprezentant persoana care stie sa expuna ideea in termeni cat mai concisi si care sa aiba o privire de ansamblu asupra proiectului (atat detalii care tin de implementare cat si lucruri legate de marketing, monetizare etc.)

Eu stiu ca probabil nu sunt un bun “pitcher” si chiar daca ideea imi apartine, pot considera ca un alt membru al echipei ar avea o mai buna prestanta in prezentarea ideii in fata juriului. Pregatiti-va prezentarea si repetati-o in fata prietenilor sau a celorlalti membri ai echipei. La editia anterioara au predominat oamenii tehnici, cu siguranta veti avea nevoie in echipa oameni cu background in marketing si promovare. Daca vreti sa obtineti finantare pentru proiectul vostru, trebuie sa fiti pregatiti sa respundeti la intrebarea: Cum faci bani cu proiectul tau? Pentru mai multe detalii legate de pitching, puteti citi excelentul articol scris de Radu Ticiu: To Pitch or Not To Pitch?

Legat de evenimentul de coding, cele 56 de ore sunt putine avand in vedere ca se combina distractia cu munca (cel putin asa a fost la prima editie, probabil organizatorii o sa fie un pic mai drastici de data asta :) ) dar cei care au echipele deja formate se pot apuca de lucru cu mult inainte (sau o fac deja) iar cele 3 zile sa fie un prilej de a finaliza unele aspecte ale proiectului, de a socializa cu specialistii prezenti la eveniment si de a primi feedback. Cred ca ar fi o bucurie si pentru organizatori sa poata lansa unul dintre proiectele castigatoare la sfarsitul sesiunii de coding.

StartupDays #2 suna bine, eu unul sunt entuziasmat, o sa particip cu siguranta, nu stiu daca voi mai prezenta o idee sau daca voi fi membru intr-una din echipe, dar o sa particip la evenimentul de la Oradea si sper sa am timp sa merg si la cel din Timisoara, mi-e dor de startup-istii timisoreni (si de cei clujeni in aceasi masura).

Legat de Projects Lounge, ca tot intreaba lumea, proiectul a trecut printr-o perioada de staza, dar am reluat lucrul de curand impreuna cu doi noi membri ai echipei, programatori de nadejde: Gabriel si Marius. Nu am abandonat proiectul, e o idee pe care chiar vrem sa o lansam.

Cei care vor sa se inscrie la a doua editie StartupDays, o pot face aici. Oradenii au fost minoritari la prima editie StartupDays, acum evenimentul vine la tine in oras, chiar as vrea sa vad cat mai multa lume la evenimentul de sambata la Oradea. Diseara (marti, 24 august) de la ora 20 va asteptam sa discutam despre #Startupdays la Cyrano, la o bere.

In sfarsit mai apuc sa scriu si eu ceva (in afara de chestii despre browsere), ca se asezase deja un strat gros de praf peste straturile de html si css ale blogusorului personal.

Luna trecuta am fost la Timisoara pentru a participa la StartupDays, un eveniment care “s-a nascut din dorinta de a dezvolta mediul online romanesc intr-o noua directie, de a oferi specialistilor din domeniu posibilitatea de a-si testa limitele, a-si pune in practica ideile intr-un interval de timp prestabilit si de a dezvolta impreuna proiecte cu potential de business”.

Eu am aflat de eveniment de pe twitter si de cum am ajuns pe site si am vazut lista specialistilor inscrisi, mi-am spus: “Da, asta e un eveniment la care trebuie sa particip neaparat”. Asa am ajuns la Timisoara, cu dorinta de a cunoaste oameni pe care nu-i stiam decat de pe twitter si cu ceva emotii pentru prezentarea ideii propuse pe site, “Project Centric Portfolios” (care ulterior a devenit Projects Lounge).

Nu intru in detalii, organizare a fost facuta ca la carte, au fost prezentate ideile, ideea mea a fost una dintre cele votate si asa am ajuns la Valiug, o armata de baieti si fete inarmati cu laptop-uri, bere, o tona de energie, o gramada de idei si pofta de lucru. Si distractie. Pentru ca am avut parte de amandoua, in doze mai mari sau mai mici, dupa caz. A fost un week-end in care s-a lucrat intr-un ritm alert, le multumesc inca o data colegilor de echipa pentru efortul depus, am reusit sa punem pe picioare core-ul aplicatiei (si sa adunam o multime de idei de la fiecare persoana cu care am intrat in contact).

Provocarile cu care ne-am confruntat au fost in principal timpul scurt avut la dispozitie si incercarea de a ne concentra doar pe functionalitatile de baza. In calitate de team leader nu am avut probleme, membrii echipei s-au mobilizat si fiecare a facut ce stia mai bine, unii au lucrat remote (Radu nu a putut ajunge la Valiug) dar ne-am descurcat si am facut treaba buna. Chiar daca mai este inca mult de munca la proiect, eu sunt foarte multumit de ce am reusit sa facem intr-un week-end.

Greul insa de acum incepe, saptamana trecuta am cam ignorat proiectul, au fost Pastile… Majoritatea dintre noi avem un job full-time, familie, in plus unii mai fac si freelancing, eu sunt in Oradea, Radu si Vlad in Cluj iar Horia, Cristian, Andrei si Corina in Timisoara. Aici vad eu adevaratul challenge, sa poti colabora remote la un proiect, sa-ti faci timp pentru asta, seara sau in week-end, cand poate fiecare. Eu nu pot sa spun ca sunt un antreprenor, dar tin la proiectul asta si o sa incerc sa-mi aloc destul timp pentru el, incercand in acelasi timp sa-i mobilizez si pe restul membrilor echipei.

Mi-am facut timp sa scriu pe blog tocmai din dorinta de a impartasi modul in care s-au intamplat lucrurile pana acum, o sa incerc sa va tin la curent cu statusul proiectului si in ce directie va evolua, cum va decurge colaborarea cu echipa. Sper ca in curand sa putem lansa un closed beta, probabil atunci o sa avem mai mult feedback si mai multe informatii. O sa lasam munca sa vorbeasca pentru noi, cred ca proiectul asta are potential daca e implementat cum trebuie, despre partea de business o sa vorbim alta data :)

Blogul asta era pe teava de ceva vreme, deocamdata l-am pus sus. Aici o sa scriu chestii web-related si probabil despre lucruri/locuri/persoane care m-au impresionat intr-un fel sau altul.

Trebuie sa ma mobilizez cumva sa lucrez la un layout ca lumea (note to self).