Inception
Se făcea că era întuneric şi eu mă aflam într-o sală de cinema plină de oameni absorbiţi de ceea ce vedeau pe ecranul din faţă lor. Nu mai ştiam cum începuse filmul şi nici cum ajunsesem la cinema, imaginile se succedeau cu repeziciune, actorul ăla de pe Titanic se plimba cu o gagică prin Paris şi îi durea în cot de legile fizicii, pliau nişte case, umblau pe pereţi şi explodau chestii în jurul lor. Mişto! Acţiunea mă prinde, mă simţeam bine pe scaunul meu dar cred că în sală era puţin cam cald şi la un moment dat când acţiunea de pe ecran se mai domoleşte…adorm.
Mă trezesc spasmodic pe canapeaua de acasă, cu telecomanda în mână. Era duminică şi la televizor era formula 1. Liderul cursei era un pilot din Etiopia iar Miki Alexandrescu comenta cursa foarte elocvent, făcea comparaţii de bun gust fără a vorbi de cum s-a întâlnit el cum Alonso la o bere cu o seară în urmă sau cum o cunoaşte pe una din gagicile lui Briatore. În minte îmi răsare o idee: aşa ceva nu poate fi adevărat. Schimb repede pe OTV, Dan Diaconescu Direct ţinea o prelegere despre metempsihoză cu Elodia şi Mădălina Manole. Sar din pat şi alerg spre bucătărie să-mi dau cu apă pe faţă, dar nevastă-mea tocmai spălase pe jos şi alunec, încerc disperat să mă agăţ de ceva dar…
Stăteam în picioare într-o cameră cu multe televizoare şi eram îmbrăcat ca un călugăr, cu o robă neagră şi purtam ochelari fumurii. În faţa mea, stând pe un scaun cu spătar înalt, un bătrân cu barbă albă îmbrăcat complet în alb. “Doamne Dumnezeule!” apuc să îngân cu jumătate de gură. “No Neo, I’m the Architect!” îmi răspunde. Şi se apucă să-mi explice cum a creat el Matrix-ul şi poveşti cu oracole şi ecuaţii de extragere a tva-ului din fără număr, fără număr. Încep să moţăi, pleoapele mi se închid încet şi cum stăteam în picioare în faţă bătrânului arhitect care nu mai contenea cu poveştile, adorm şi cad lat pe burtă, mi se sparg ochelarii şi mă trezesc în bucătărie în timp ce alunecam cu capul spre chiuvetă iar în urmă impactului mă trezesc şi mă regăsesc din nou în sala de cinema.
Buimac, mă frec la ochi şi încerc să mă dezmeticesc. Pe ecran, o imagine cu o masă pe care se învârtea un titirez, ecranul devine negru, începe muzica de fundal şi … nu-mi aduc aminte dar … cred că am visat că am văzut Inception.
